Vine, vine primăvaaaaara…

martisorA sosit din nou acea perioada a anului în care păsărelele cântă, copacii înfloresc, iar bărbații sunt aduși la sapă de lemn cu câte cadouri și flori trebuie să cumpere de Ziua Îndrăgostiților, 1 martie și, bineînțeles, Ziua Femeii.

Cât privește ziua de mâine, în fiecare an e greu să cumperi mărțișoare drăguțe – dar diversificate – pentru toate colegele de la birou. Nemaivorbind de soții sau mame, pentru care trebuie un efort suplimentar. Pentru ele nu trebuie să fie doar OK, trebuie să fie deosebite.

Dar anul ăsta a depășit parcă toate așteptările… în rău.

Toate tarabele din piețe, standurile din mall-uri și trotuarele obișnuite sunt umplute cu tone de kitsch. Sub numele de mărțișoare, aceste perfecțiuni liliputanice ale prostului gust inundă străzile și viețile bărbaților de pretutindeni.

E ca și cum China, India și Turcia la un loc și-au unit forțele și au aruncat peste noi o bombă atomică a kitsch-ului.

Spațiile publice au devenit locul de desfășurare al unui carnaval al prostului gust, în care milioane de actori mici dar încăpățânați flutură lamura chinezăriei, a talciocului și a artizanatului de mahala. În fața spectacolului te cuprinde o dublă triplă cruceală:

  • ce minte e în stare să producă atâtea forme de rebut plastic?
  • cine naiba cumpără toate porcăriile alea? Și, prin consecință…
  • sunt femei care chiar primesc așa ceva de 1 martie?

Din ce-am observat în peregrinările mele pe la tarabele cu tot felul de țigănci și alte halebarde, domină motivele animaliere: broaște țestoase diforme, pisici lungite și contorsionate, elefanți cu sau fără puradei pe lângă, crocodili nestemați și reptile sclipicioase. Ca să nu mai vorbim de nelipsitele bufnițe cu ochi bulbucați.

Prezenți sunt și „clasicii”: trifoiul e de bază, iar potcoava reprezintă în continuare. Fără număr.

Persistă desigur și motivele tradiționale – țărăncuța și flăcăul – dar reinventați ca un fel de pokemoni în ie, cu ochi oblici de asiatic și lipsiți de orice trăsături.

Sunt atât de multe mărțișoare urâte, și sunt urâte în atât de multe feluri, încât ai senzația că ești prins într-un coșmar. Aș fi vrut să pun aici câteva poze, dar mi-a fost teamă că dacă îndrept camera telefonului către ele îmi crapă ecranul. Dar nu e ușror să le ratați, pe oriunde ați merge

Tuturor celor care au plecat în căutare, le urez mult succes. În ce mă privește, cum spunea colindul, drumu-i lung ș-am obosit.

De ce Byron nu e genial… dar ar putea fi

 

Byron & Luiza ZanAm fost în seara asta la Teatrul de Arta Bucuresti la un concert Dan Byron & Luiza Zan. Sala foarte mică, doar acustico-electric, majoritar o chitară + 2 voci. Una din cele mai bune cântări la care am asistat. Între cei doi e chimie (muzicală) pură. Dan Byron are timbrul deosebit pe care îl știe toată lumea, când face un cover de fapt reinventează piese  și e pur și simplu… Dan Byron. Iar Luiza Zan are o voce care poate dărâma un teatru mic, sau umple dealurile și văile din Nepal, sau distruge întreg Drumul Taberei cu amplificarea corectă 🙂

În fine, a fost genul de concert care te spală, te pune pe gânduri și te ridică (măcar un pic) din clisa zilnică. Și pe parcursul lui am găsit (sau cred că am găsit) răspunsul la o întrebare care mă chinuie de vreun an: de ce Byron nu e genial. Tot timpul când îi ascult, live sau înregistrare, am tot timpul senzația asta. Că sună bine, foarte bine… dar lipsește ceva. Instrumentele sunt acolo, vocea e acolo, versurile sunt acolo. De ce nu au scos până acum o melodie care să străpungă, să ajungă un hit internațional?

M-am săturat ca singurii artiști români cu succes internațional să fie parașute ca Dan Bălan și Inna. Vreau o formație de rock din România care să iasă din țară și să cânte ceva cu substanță. Iar byron (formația sau solistul, voi alegeți) are – pe hârtie – tot ce îi trebuie. Timbrul lui Dan Byron e deosebit și, deși nu are o gamă extraordinară, nici nu e nevoie neaparat de ea. Are complexitate în compoziție, are nuanțe, instrumentația e OK, versurile sunt profunde.  Dar lipsește ceva.

Și cred că știu ce. Continue reading

Românii e culți și vrea Discovery

RCS & RDS a anunțat recent că va scoate din grilă canalele Discovery și a dezlănțuit nemulțumirea milioanelor de abonați.

Despre RDS știa toată lumea că sunt un fel de divă a operatorilor de cablu după scandalul cu Antenele. Însă din povestea aia nu prea a suferit nimeni (poate cu excepția lucrătorilor pe parte comercială), pentru că Antenele lui Felix sunt un fel de vidanjă a televiziunii românești iar RDS-ul mai mult ne-a făcut o favoare.

Însă băieții care bat la ușă cu telefonul mobil gratis s-au învățat cu stilul ăsta de șantaj prin scandal mediatic și acum au început să se plângă că nici canalele Discovery nu le mai pot plăti. Într-un comunicat de presă penibil ne povestesc ei cum le-au crescut cheltuielile, săracii, iar porcii capitaliști de la Discovery nu le-au făcut nicio concesie și au cerut în continuare bani! Incredibil…

Trecând peste faptul în sine, RDS câștigă detașat premiul pe 2012 pentru cea mai proastă comunicare. Pe 29 noiembrie au trimis abonaților un email cum nu am mai văzut:

Email RCS&RDS eliminare canale Discovery

Dacă nu înțelegeți nimic din screenshot, e pentru că mesajul nu are conținut, este gol. Are în schimb atașat un fișier „noname.html”. Deci ăștia nici nu sunt în stare să pună codul HTML în corpul mesajului, îl trimit atașat la mesaj. Și nici nu au fost în stare să îi dea un nume!!

Hai să îi ajutăm noi să ajungă mesajul la abonați:

Pregateste-te de aventuri extraordinare cu noile canale din grila de programe Digi TV: Digi Animal World si BBC Entertainment. Cele mai noi documentare si emisiuni, de la cele mai mari case de productie, cele mai interesante episoade, te vor tine cu sufletul la gura, alaturi de noi, incepand cu luna decembrie.

Recomandari
Digi Animal World
Recomandari
BBC Entertainment
Extraterestrii din adancuri

Totul despre animale

Atractie fatala

Rechinul balenă

Animale extraordinare

Orfani în salbaticie

Copacii fermecati din Assam

Nu da vina pe caine!

Animale in pericol

Inaripate in grija oamenilor

Dr.Who: O poveste de Crăciun

Familia Royle

Hamlet

Suspiciunile d-lui Whicher

Balurile BBC 2010

Nuntile regale ale Marii Britanii

Povestile nespuse ale domnisoarei de onoare a unei printese

Charles la 60 de ani: Un print dedicat

Canalele Digi Animal World si BBC Entertainment vor inlocui Animal Planet si Discovery Channel, care ies din grila la 01.12.2012.

(Later edit: Emisiunile de mai sus nu sunt inventate de mine, sunt cele din mesajul lor, jur!!!)

Sigur, mă pregătesc chiar acum să mă țină cu sufletul la gură. Și „Nu da vina pe câine!” că nu mai ai Discovery. Desigur, e pură întâmplare că acest scandal coincide cu lansarea de către RDS a propriului canal de documentare, Digi Animal World…

Cât despre români, se știe că sunt unul din cele mai culte popoare din Europa și, când nu citesc cu pasiune, urmăresc la TV toată ziua numai canale informative cu documentare despre tot felul de lucruri interesante. Așă că s-a dezlănțuit furia pasionaților de Myth Busters și Bear Grylls pe pagina de Facebook a operatorului de cablu.

Am intrat și eu pe acolo de curiozitate, să văd ce spun abonații. Și am fost cu totul surprins de calitatea oamenilor care trăiesc toată viața alături de Discovery și Animal Planet. Mai jos două mostre, din care am eliminat diverse „referințe”:

Comentarii Facebook RCS RDS eliminare Discovery

Comentarii Facebook RCS RDS eliminare Discovery

Vă rog să țineți cont că nu am „căutat” comentariile astea, le-am găsit în ultimele intrări. Oare ce or fi scris in celelalte peste 2300 de comentarii strânse la anunțul de eliminare a canalelor Discovery…

Acum am și eu o întrebare: dacă așa se exprimă pasionații de Discovery din România, ce s-ar întâmpla dacă ar scoate OTV sau Taraf din grilă?

Reduceri, promoții, nebunii – ce vă doriți de Black Friday?

Iată că am intrat și noi în rândul lumii civilizate și la fiecare sfârșit de noiembrie se declanșează o isterie generală… în media. Că noi toți ceilalți suntem destul de liniștiți.

Dar, dacă băieții din presă tot bagă paie ca să își fabrice un subiect și comercianții se iau unii după alții ca să nu rămână mai prejos, nu poți să rămâi impasibil la toate ofertele cu care ne amenință. Și, vrei, nu vrei, începi să îți faci o listă mentală cu bunăciuni. No, dacă tot e la reducere… deși nu mi-l permit… deși parcă n-am nevoie… dar totuși uite ce reducere!

Ca tot românul care cheltuie mai mult decât are, mi-am făcut și eu o listuță 😀

1. Televizor

Toți cei care au fost pe la noi în ultima vreme știu că singurul televizor din casă e unul tip „Sport” cu diagonală puțin mai mare decât un iPad. Dacă ar fi după mine l-aș arunca și pe ăsta geam și nu aș mai lua altul, dar sunt 2 lucruri pe care aș vrea totuși să  la văd pe un ecran decent:

  • sporturi: Snooker, Formula 1 și NBA
  • streaming de pe computer

Mă mulțumesc cu unul de 81 de cm, dacă e smart cu atât mai bine. M-am orientat către un Samsung puțin deștept, nu foarte mult, dar dacă are cablu de rețea și port USB sunt mulțumit.

Ar fi modelul: Televizor LED Samsung 32EH5450. Cunoscătorii poate mă vor sfătui dacă e OK, sunt afon la televizoare.

2. SSD pentru Macbook

De multă vreme îmi doresc un SSD. Deoarece nu sunt fan HDD extern, nu pot să renunț la spațiul de stocare, dar nici să dau 1.000 lei pe un SSD de 250 GB. Însă recent am descoperit un kit pentru Macbook prin care elimini unitatea optică și pui în loc un al doilea hard disk. Să ai un SSD și un HDD în același laptop e pentru mine cea mai bună dintre lumile posibile.

Așa că ar mai fi nevoie de un micuț care să găzduiască sistemul de operare. Unul de 60 de GB ar fi de ajuns  și m-am oprit asupra unui Kingston SSDNow V+200. Dacă e ceva de obiectat la el, rog spuneți.

3. Ultrabook cu touchscreen

Asta intră la categoria wet dream și nu mizez că o să se întâmple decât dacă oferă reducere 50%. Sau, cine știe, poate mă trezesc mâine cu o geantă de bani în custodie 😀

Îmi place foarte mult Windows 8 și aș vrea un laptop cu touchscreen (pentru birou, acasă prefer să rămân cu Mac). Și îmi plac mult ultrabook-urile. Așa că, ce ar fi dacă cineva ar face un ultrabook cu touchscreen? Dar stai, Sony chiar a făcut unul – îl cheamă Sony VAIO SVT1312M1ES.EE9 (nu puteau și ei să găsească un nume în loc de un șir de caractere??)

Pe hârtie e o perfecțiune: are un SSD pentru sistem de operare și un HDD de 500 GB pentru stocare, doar 1,7 Kg, touchscreen, Windows 8 și e foarte sexy. Și, la 4.000 lei nici măcar nu e scump pentru ce oferă.

Cum spuneam, wet dream.

Bun, eu am terminat. Voi la ce visați de Black Friday? 🙂

Cum îți găsești telefonul furat cu ajutorul Dropbox

Unul din primele posturi pe care le-am scris pe blog a fost tocmai despre serviciile cloud de stocare și sincronizare a datelor: Dropbox, Google Drive, Skydrive, iCoud etc.

Astăzi am aflat de o potențială utilizare la care nu v-ați fi gândit EVER.

Un prieten și-a pierdut telefonul Samsung Galaxy Nexus (ultima generație). Fiind om cumsecade, a presupus ca l-a uitat în taxi, nu că i-a fost șutit. A vorbit la companie, dar șoferul se jura că n-a văzut, că n-a auzit, că a avut client după și altele asemenea. Fără să poată dovedi cine și cum, a lăsat-o baltă.

Își schimbă parolele la toate conturile pe care le avea pe telefon și dă povestea uitării.

ÎNSĂ

Astăzi îi apar în Dropbox niște fișiere neașteptate. Vedeți voi, avea instalat Dropbox pe telefon și era activat upload-ul automat al fotografiilor. Așa că în calculator au început să îi apară poze făcute cu telefonul pierdut. „Geniul” care l-a furat se pare că nu știe să îi dea factory reset.

Hai să vedem inculpatul:

Vă rog să apreciați perfecțiunea acestei imagini:

  1. privirea „inteligentă”
  2. gura deschisă cu salivă în colț
  3. puradelul în plan secund
  4. canapele kitschioase de 50 de milioane
  5. păturile de pe canapele
  6. pereții piersicuță crăpați
  7. și încununarea: „tabloul”

Asta nu a fost singura imagine cu fameleonul hoțului de androide. În una era o tigaie cu ceva lichid cu pâine muiată (semăna vag cu o ciorbă, dar nu merita numele). În alta era „gospodăria”. Și alte delicii suburbane.

Așa că, la sfârșitul zilei, Dropbox te salvează și ți-l arată pe cel care ți-a furat telefonul.

Iar aici revin la motivele pentru care nu îmi place Androidul. Spre deosebire de iPhone sau de Windows Phone, Android nu are integrat in sistemul de operare funcția de localizare sau blocare/ștergere de la distanță. Trebuie să îți instalezi tu aplicații și să le setezi, dar din testele pe care le-am făcut la birou nu prea funcționează.

Culmea: Google știe foarte bine pe unde ai fost și ce ai făcut cu telefonul (gândește-te la Google Now), dar țin informațiile astea doar pentru ei și nu îți oferă un serviciu care să te ajute să îți recuperezi telefonul. Adică poți să instalezi de la distanță aplicații pe el, dar nu îți oferă localizarea lui.

Problema celor de la Apple

Am găsit acest grafic întâmplător, dar e genial.

Ciclul e într-adevăr inevitabil din cauza modelului de business al celor de la Apple: ei fac și hardware, și software. În consecință, selecția de produse va fi restrânsă iar posibilitatea de alegere aproape inexistentă. Produsele lor sunt scumpe, în timp ce concurența vine cu o varietate mare de produse la prețuri mult mai democratice. Inevitabil, la produse cu trăsături similare vor pierde cota de piață pe măsura ce piața se mărește.

Cota de piață Apple pe telefoane este deja mai mică decât cea deținută de Android. Probabil același lucru se va întâmpla în curând și pe piața de tablete.

Cum se „aruncă” un produs pe piață – Google Glass

După ce recent i-am trashuit pe Google pentru noua lor tabletă Android Nexus 7, astăzi nu pot să nu-i laud pentru „intrarea în scenă” făcută noului Google Glass.

Project Glass este un program de dezvoltare a unui dispozitiv de realitate augmentată, cu display-ul transparent, așezat direct în fața ochilor utilizatorului, combinând informațiile vizuale obișnuite cu informații livrate de dispozitiv. Un computer sub formă de ochelari, mai pe scurt, care poate fi controlat prin comandă vocală în limbaj natural (cum funcționează Siri pe iPhone sau noul Google Search pe Android 4.1).

Trecând peste perspectivele acestui produs, dacă vi se pare distopic sau utopic (gândiți-vă că Google ar începe să vadă tot ce vedeți și voi…), prezentarea produsului făcută în cadrul conferinței Google I/O m-a dat pe spate. Mulți din presa de specialitatea au criticat-o drept un „circus act”, dar mie mi s-a părut o modalitate fun și engaging de a le arăta oamenilor ce poate produsul să facă pentru ei.

Și faptul că unul din fondatorii companiei-gigant e în stare să sară din elicopter doar ca să-i iasă o prezentare spectaculoasă… jos pălăria. Să-l văd eu pe Steve Ballmer sărind din avion ca să promoveze Windows 8 😀

Iată și prezentarea video:

Povestea gravidei

 

În drum spre casă mă opresc la dugheana de vizavi să-mi iau doza fără de care nopțile astea de vară sunt insuportabile. Doza de bere, nu vă gândiți la prostii.

De ceva vreme sunt cu totul dependent de o bere cu lămâie, Ciuc Radler îi zice. Nu știu ce pun în ea, că are mai mult gust de socată decât de limonadă. Probabil la un moment dat a scăpat unul de la fabrică niște antigel sau lac de parchet în ea și au găsit rețeta ideală. Cu berea n-are oricum nicio treabă. Anyhow, e mai addictive chiar și decât băuturile cu pipi de taur în ele.

Revenind. Caut eu de zor în frigider cutia galbenă cu verde, dar fără rezultat. Mă duc la tanti din rulotă (da, e o fostă rulotă, transformată în „magazin”) și o întreb ce se întâmplă.

– Nu avem, mamă, zice ea, nu se găsește nicăieri.

– Aham.

– Noi lucrăm direct cu producătorul și nici ei nu au. Când vine mașina le dăm șpagă numai ca să ne dea mai multe. Nu câștigăm mai nimic, dar să fie clientul mulțumit.

Bună asta. (Note to self: să-i povestesc mâine departamentului de marketing.)

– Până și eu mai beau câte o gură, care n-am voie că sunt gravidă.

Mă uit mirat la burtă, până atunci credeam că e doar grasă.

– Da, e tare bună, concluzionează ea, ridică mâna de sub tejghea și trage cu sete din țigară.

Și mă întreb: oare până se naște copilul, ăștia de la Ciuc scot Radler și în biberoane?